proiect de țară

Când eram mică, mergeam cu tata la librărie. Era unul din ritualurile noastre magice. La început consideram un mister umbros felul în care decidea el în ce zi mergem la doamna Rujan, „cunoștința” pe care tata o avea la o librărie aproape de casă și de la care lua cărțile.

Președinția a anunțat astăzi că a înființat o comisie care să formuleze un proiect de țară. Componența acesteia (care poate fi văzută aici) m-a făcut să mă gândesc că au făcut o comisie, ca să îngroape și ideea de „proiect de țară”, singura speranță pe care o mai putem avea noi, cei care încă mai avem puterea să ne dorim ceva diferit de la România, țara fiind oricum cu un picior în groapă.