Actualitate

Cum încearcă discursul PSD să reinterpreteze populist regulile de reprezentare instituțională a României la nivelul UE și să prostească electoratul? Iată un studiu de caz plecând de la declarația prim-ministrului, Viorica Dăncilă, potrivit căreia nu a fost invitată la summitul european de la Sibiu.

Public în continuare partea a doua a interviului cu Mihai Constantinescu, directorul executiv al Festivalului Enescu, prilejuit de punerea în vânzare a biletelor pentru ediția 2019, pe 6 martie. Dacă în prima parte am analizat oferta ediției pentru diversele tipuri de public, acum ne-am luat libertatea să trecem și dincolo de program, să explorăm muzica în general, muzica lui Enescu, înțelegerea muzicii lui Enescu de către marii artiști și, odată cu ei, de către noi, spectatorii. 

Lumea trăiește intens fiecare ediție a Festivalului Enescu, se bucură de artiști, de muzică, de starea de spirit unică, specifică celor trei săptămâni de muzică bună. În spatele Festivalului, este o echipă care lucrează cu pasiune. Iar în spatele echipei și, concomitent, în mijlocul ei, este Mihai Constantinescu, directorul executiv al Festivalului Enescu.

Când eram mică, mergeam cu tata la librărie. Era unul din ritualurile noastre magice. La început consideram un mister umbros felul în care decidea el în ce zi mergem la doamna Rujan, „cunoștința” pe care tata o avea la o librărie aproape de casă și de la care lua cărțile.

To thank or not to thank Jesus for President Trump? (Sursa foto: Aici )   Citesc de ieri încoace diverse reactii pe facebook, în…

Președinția a anunțat astăzi că a înființat o comisie care să formuleze un proiect de țară. Componența acesteia (care poate fi văzută aici) m-a făcut să mă gândesc că au făcut o comisie, ca să îngroape și ideea de „proiect de țară”, singura speranță pe care o mai putem avea noi, cei care încă mai avem puterea să ne dorim ceva diferit de la România, țara fiind oricum cu un picior în groapă.

O amintire de la unul din turnee. Cred că eram pe aeroport, în salonul oficial. Încă nu mă tunsesem „garcon” 🙂 (Foto: Dan Marinescu)…

Votez constant și conștientă că votul este responsabilitatea și dreptul meu de cetățean.

Votez informat, nu doar despre candidați, ci și despre politică, în general. Îmi place politica și îi înțeleg rostul. Am citit un pic și știu că „politică” nu vine de la cumetriile unse cu bani negri de pe Dâmbovița, ca să îmi fie scârbă de ea, ci de la „organizarea treburilor cetății” (polis), ca să aspir la normalitate.

Imagine oficială de la ceremonia de 1 Decembrie 2015 (Sursa foto: www.presidency.ro)Treceam astăzi pe șoseaua principală din Balș, un orășel care se lungește plictisitor pe drumul dintre Slatina și Craiova, când am constatat că tunurile care păzesc monumentul din centru străluceau în soare ca niciodată. Tricolorul din flori și din panglicile coroanelor le dădea un contrapunct simbolic. Am oprit la semnul unui polițist, ca să las să treacă un pieton, moment în care am auzit că niște boxe împroșcau piața cu muzică populară. Oamenii mergeau însă în continuare grăbiți spre Lidl. În Balș, șoseaua principală, centrul, tunurile, monumentul și Lidl sunt în același perimetru, încadrat de bloculețe comuniste, de patru etaje. Atunci m-a izbit o întrebare…

O postare a doamnei Andreea Paul Vass a stârnit online-ul. Fac parte dintre oamenii care consideră revolta o atitudine pozitivă, câtă vreme ea ne ajută să mergem înainte, să ne dezvoltăm, să schimbăm datele din noi înșine, din familiile noastre, din organizațiile în care lucrăm și societate care ne trag în jos. Din această perspectivă, revolta este o energie a schimbării. Eu însămi sunt o mare revoltată.