Citesc de ieri încoace diverse reactii pe facebook, în urma câștigării alegerilor de către Trump. Multe dintre ele nu fac decât să îmi confirme cât de periculoasă este această victorie, pentru modul în care ne reprezentăm lumea în care trăim și relațiile cu semenii noștri.
Poate v-ați aștepta să dau un exemplu din zona feminismului. Nu o voi face, deși nu sunt de acord cu cei care consideră că Hillary Clinton nu a fost taxată la vot și pentru că este femeie (inclusiv de către femei, pentru că nu orice femeie acceptă ca o seamănă de-a ei să facă mai mult decât spune convenția socială și decât a făcut ea însăși).
Voi da un alt exemplu, care ar trebui să dea de gândit și bărbaților și femeilor: concluzia privind „moartea corectitudinii politice”. Mi se pare unul din cele mai periculoase lucruri care pot fi învățate după acest scrutin.
Corectitudinea politică este o formă de respect pentru celălalt, pentru demnitatea umană, dincolo de orice raport de forțe.
Este expresia unor valori morale fundamentale și a propriei noastre responsabilități față de ceilalți și față de umanitatea din noi.
Nu poți să te comporți ca un mitocan și să te consideri în același timp demn de respect. Dar dacă te vei purta ca un mitocan vei aștepta ca ceilalți să se plece în fața ta de frică și, probabil, i-ai da numele de „respect”.
Pentru că mitocănia asta face: induce frică. Strivește caractere și suflete prin abuz. Un abuz emoțional și psihologic, care ne afectează mecanismele de funcționare din interiorul nostru, fiind o armă extrem de eficientă și de perversă, cu un grad ridicat de contaminare: pentru mulți este mai ușor să fie mitocani, decât să arate respect.
Cred că victoria lui Trump este o bună lecție despre manipularea prin frică. Cred că, decât să deplângem sau să celebrăm moartea corectitudinii politice, mai bine ne dăm voie să avem un moment de reflecție și să ne aplecăm mai mult asupra unor frici primare care macină societatea noastră. Pentru că un om ros pe inăuntru de frică va răspunde mai bine în fața unui discurs care intimidează, pedepsește, joacă în picioare, denigrează, deci îl face pe „celălalt” să pară că poate fi învins, îndepărtat, pus la locul lui. Acesta este un discurs care, la rândul său, stârnește frica, dar funcționează ca model de „gestionare” a unei realități înfricoșătoare pentru cei dominați de frică.
Un om măcinat de frici este și un om furios. Furia duce adesea la moartea rațiunii și, mai ales, a empatiei și a compasiunii – adică exact cele instrumente prin care un om își prezervă umanitatea în cele mai dificile condiții. Acestea sunt și instrumentele care au permis apariția corectitudinii politice.
Cum a vorbi cu respect despre celălalt – adică însăși corectitudinea politică – este o alegere, întrebarea este: „Care este datoria noastră – să manipulăm furia unui om, sau să îl ajutăm să-și găsească echilibrul?”
Cred că să consideri că ai voie să spui orice, pentru a-ți atinge obiectivul – politic sau nu – pentru că asta a făcut Trump și a câștigat, este o mare capcană: înseamnă să te lași tras în jos spre cel mai mic numitor comun al umanității – frica și furia iraționale.
Corectitudinea politică și respectul pentru celălalt, chiar și în era lui Trump, înseamnă să ne păstrăm demnitatea umană și să nu devenim supuși ai Amiralului Urii. Dacă ne uităm la nazism, la comunism, sau la orice manifestare autoritaristă/ totalitară vedem cum oamenii care se supun și își abandonează conștiința demnității umane sunt cei care devin piese eficiente care pun în aplicare cele mai diabolice acțiuni împotriva altor oameni.
Asta vrem, pentru noi înșine și pentru copiii noștri?
Dar odată ce ne păstrăm demnitatea umană, putem să luptăm în continuare pentru ce credem, pentru a apăra toate acele lucruri pe care Trump & Co și alți farisei pseudo-justițiari din lumea asta ar putea să le pună sub semnul întrebării.
Și dacă vă întrebați de ce atâta agitație, că doar Trump este peste ocean, am cel puțin încă trei teme de gândire:
1. Trăim într-o lume interdependentă. Ce se întâmplă peste ocean ne poate afecta direct, fie că e vorba de politici publice sau evoluții la nivel macro (securitate, mediu, economie, comerț, etc), fie că e vorba de idei, atitudini, comportamente (ex: tema avortului, a respectului pentru persoanele cu dizabilități, atitudinea față de imigranți, etc).
2. Drepturile și libertățile individuale sunt universale. Indiferent în ce colț de lume se întâmplă, atunci când ele sunt jucate în picioare, este afectat statutul nostru de oameni, chiar la noi acasă.
3. SUA este considerată un model democratic. Așa cum unii dintre noi am învățat democrația de la ei, la fel de bine se vor găsi niște deștepți care să învețe și să-și legitimeze bullying-ul politic de la Trump, tocmai pentru că acesta a câștigat alegerile într-o țară considerată un leagăn al democrației. Riscul este ca tot mai mulți oameni să creadă că „acesta este noul curs al democrației”, așa cum o spun diverși extremiști și în țări europene în ultima vreme.
Deja am văzut reacții în acest sens și la faliții politici dâmbovițeni. Din păcate, noi nu avem o Angela Merkel, care să-i spună lui Trump că SUA pot avea o relație bună cu Germania pe baza recunoașterii drepturilor fundamentale ale oamenilor pe care i-a jucat în picioare toată campania, ca să ajungă la Casa Albă…
2 comentarii
Corectitudinea politica este o mimare a respectului – de aici si pericolul asociat.
Come on, you know this.
This comment has been removed by a blog administrator.