 |
| Concertul de deschidere din 2015 – Orchestra Română de Tineret (Sursa Foto: Festivalul Enescu) |
Lumea trăiește intens fiecare ediție a Festivalului Enescu, se bucură de artiști, de muzică, de starea de spirit unică, specifică celor trei săptămâni de muzică bună. În spatele Festivalului, este o echipă care lucrează cu pasiune. Iar în spatele echipei și, concomitent, în mijlocul ei, este Mihai Constantinescu, directorul executiv al Festivalului Enescu.
Nu-i place să iasă în față, e scump la vorbă în public și, decât să dea un interviu, preferă să discute cu impresarii, cu artiștii, cu oficialii sau cu furnizorii de servicii logistice, pentru a construi zi de zi Festivalul Enescu. Viziunea lui, însă, răbdarea și loialitatea față de proiect și față de muzica și moștenirea compozitorului George Enescu au făcut posibilă dezvoltarea uluitoare și coerentă a acestui eveniment, pe care îl crește în continuu din 1990.
L-am văzut cum lucrează, pentru că, timp de cinci ani, până la sfârșitul lui 2017, am fost în echipă, ocupându-mă, împreună cu colegii de la OMA Vision, de comunicarea festivalului. Așa că am ținut să-i iau un interviu despre Festivalul Enescu 2019, pe care eu nu-l mai știu în detaliu și pentru care biletele se vor pune în vânzare pe 6 martie 2019. Dar am însoțit interviul de o provocare: să discutăm dintr-o altă perspectivă decât cea pe care o știm amândoi și, în general, o știe lumea – de organizator. Am vrut să se pună în pielea spectatorului. Mihai a acceptat interviul, dar, așa cum veți vedea din răspunsuri, și-a negociat continuu provocarea!
Azi public prima parte a discuției, cu răspunsurile pe care le dă în timp ce încerca o soluție de compromis: să rămână totuși organizator, dar să-și ghideze spectatorii prin programul stufos al ediției 2019, în funcție de interesele lor. Recunosc că m-am lăsat și eu dusă de curiozitate și am pus și întrebări în afara cadrului provocării. Dar mâine veți putea citi o conversație profundă și sinceră despre artiști, emoție, Enescu, conversație care este punctul de întâlnire la care am ajuns pentru că în fiecare organizator este și un spectator. Doar că se arată cu măsură…
 |
| Mihai Constantinescu, omul din spatele Festivalului Enescu |
– Pe 6 martie începe vânzarea biletelor individuale pentru Festivalul Enescu 2019. Dacă ar fi, ca spectator, să-i ghidezi pe spectatori cum să-și aleagă concertele care îi interesează, ce le-ai spune?
– Aș spune că sunt mai multe criterii, pentru mai multe genuri de public. Pentru iubitorii muzicii de operă, avem 14 concerte de operă. Va fi operă în concert, pe care o prezentăm „semi-staged”, deși nu-mi place cuvântul acesta, în sensul că pe lângă proiecțiile pe care le știm și din ediția trecută, artiștii vor avea și un joc de scenă. Am vrut să reducem un pic monotonia imagine-sunet, prin jocul de scenă. În plus, pentru prima dată, vom avea proiecții la Ateneul Român, unde vom avea mai multe concerte, dintre care două sunt foarte importante.
– Care sunt cele mai importante?
– De exemplu, „Jeanne D’Arc au bucher” de Honegger și „Castelul lui Barbă-Albastră” de Bartok sunt două titluri foarte generoase din punctul de vedere al proiecției. Cred că va fi interesant! După aceea sunt iubitorii muzicii vocale, care au mult de ascultat, pentru că am reușit să aducem cântăreți de mare valoare, precum: Joyce DiDonato, Rolando Villazon, soprana Kristine Opolais, Diana Damrau… Producția Don Giovanni care este cu mari soliști vocali. Sunt 12 concerte, la care iubitorii muzicii vocale pot asculta cântăreți de pe marile scene ale lumii.
 |
| Reprezentarea proiecțiilor video în Catalogul Festivalului Enescu 2017 (Foto: Festivalul Enescu) |
Pentru iubitorii de muzică veche, seria „By Midnight” prezintă operele baroce în concert: Gluck, Vivaldi, Händel. Sunt titluri pe care nu le poți auzi în cadrul stagiunilor normale de la București sau din țară. Deci ceea ce le oferim, prezentăm, prin formații deja cunoscute precum Orchestra of Age of Enlightenment, sau Europa Galante, sau Les Talens Lyriques. Toată seria de muzică de noapte este foarte interesantă.
Mai sunt concertele pe care noi contăm foarte mult, în care se prezintă pleiada de compozitori contemporani cu Enescu și se prezintă unele lucrări pentru prima dată: concertul pentru vioară de Schoenberg, sau Lutoslawski, Szymanowsi, Korngold, Poulenc, Bartok, Prokofiev și așa mai departe.
– În ce serie sunt?
– Sunt în toate seriile. Cine este interesat trebuie să le caute în toate seriile, pentru că sunt prezentate peste tot. De exemplu, Schoenberg este prezentat de Patricia Kopatchinskaja și Filarmonica din Berlin, Korngold este prezentat de Orchestra Simfonică Academică de Stat „Evgheny Svetlanov” din Rusia; Poulenc este prezentat de Orchestre Philharmonique Royal de Liege, Anna Caterina Antonacci cu „La Voix Humaine” care se prezintă prima dată în Festival.
 |
| Soprana Caterina Antonacci, în „La voix humaine” (Sursa Foto: Facebook) |
– Pe parte de muzică contemporană, continuă abordarea lansată în 2017?
– Da și mergem mai departe. Concertele de muzică contemporană au un public special. Pentru ele vom avea o pregătire diferită, în cadrul unui program mai intens de educație muzicală. Ca și la ediția trecută, trebuie să ne facem datoria de onoare de a prezenta muzica contemporanilor noștri, de a prezenta muzica celor care sunt în viață.
– Ce altceva mai găsesc spectatorii în Festival?
– Avem ceea ce eu numesc „concertele-șlagăr”, pentru cei care vor să asculte Mozart, Beethoven, Liszt, Verdi, Ceaikovski, Brahms, Grieg, etc. În toate concertele de la Sala Palatului și de la Ateneu, pe lângă lucrările mai grele, sunt și lucrări foarte cunoscute și așteptate: Simfonia a IX-a de Beethoven, cu Filarmonica din Berlin, Recviemul de Verdi cu Orchestra del Maggio Musicale Fiorentino; concertul de Liszt cu Evgenyi Kissin, „Săptămâna Mozart” cu Rolando Villazón. Aici avem un program special. În afară de concerte și de recital, avem și un spectacol de pantomimă cu Nora Rae; o conferință „Scrisorile lui Wolfgang Amadeus cu tatăl său, Leopold Mozart”, o expoziție cu viorile lui.
Mai este o serie interesantă, o serie pentru specialiști. Sunt câteva lucrări pe care le prezentăm pentru prima dată în România și, probabil, pentru ultima dată: Schoenberg cu Kopatchinskaja, Peter Grimes, opera „Moses și Aron”,un recital interesant Midori (vioară) – Jean-Yves Thibaudet (pian); Gidon Kremer, care include în program și Concertul pentru două piane de Lipatti; René Jacobs, care prezintă două lucrări de Beethoven, Missa Solemnis și „Leonora”, o operă pe care o prezentăm pentru prima dată și în România.
 |
| Cum a stat publicul la primul concert susținut de Berliner Philharmoniker în cadrul Festivalului Enescu (Sursa Foto: Festivalul Enescu) |
– Ce prezențe vor fi în premieră în 2019?
– Sunt mulți artiști care vin pentru prima dată în România și aș începe cu Kiril Petrenko, dirijorul celor două concerte ale Filarmonicii din Berlin, Diana Damrau, Gianandrea Noseda, dirijorul London Symphony, Alberto Luizi, dirijorul Orchestrei Maggio Musicale Fiorentino, urmașul lui Zubin Mehta la conducerea orchestrei; Mitsuko Uchida, care vine pentru prima dată cu pianul ei în Festival; Julia Fisher, cu un concert și un recital; Denis Kozhukhin; Serghei Krilov și acel fenomen, Nobuyuki Tsujii, pianistul orb, care va avea un concert cu Orchestra Română de Tineret.
– Ce ofertă este pentru publicul care este dornic să îi asculte și reasculte pe artiștii celebrii?
– Oferta este bogată în artiști faimoși: vin Maris Jansons, Vasil Petrenko, Evgenyi Kissin, Yuja Wang, Filarmonica din Berlin, Concertgebouw Amsterdam, Marillon Cotillard, Vadim Repin. Sunt artiști care circulă foarte mult și pentru ei există un public anume, care nu acceptă să-i rateze.
 |
| Mitsuko Uchida și pianul ei uluitor (Sursa foto: The Independent) |
– Spuneai de Mitsuko Uchida că vine cu tot cu pian. Ce înseamnă acest lucru?
– Da, vine cu pianul ei. Este un proces foarte complicat. Ea are 10 piane, oferite de Steinway. Înainte să plece în turneu, se duce în camera unde le ține și îl alege pe cel cu care urmează să meargă. Este însoțită de propriul său acordeur, are o mașină specială care duce pianul. Nu este singura. Și Christian Zimmerman, tot așa, cu pianul lui merge. Nu cântă pe alt pian, decât al lui. Am mai avut situații oarecum similare, în sensul că interpreții și-au ales pianul pe care au cântat din ce le ofeream noi: Radu Lupu, surorile Labeque, care au venit cu acordeurul lor.
– Ai vorbit de niște lucrări care sunt pentru prima dată în festival și, poate, pentru ultima dată. Despre ce este vorba?
– În primul rând, sunt lucrări foarte grele – de exemplu opera „Peter Grimes” – pentru care noi am luat interpreți care au mai cântat aceste lucrări în străinătate. Nu se vor mai prezenta la noi din varii motive – trebuie plătite drepturile; este nevoie de soliști speciali. De exemplu, la „Moses și Aron”, este necesar ca soliștii să vorbească limba germană, să aibă o anumită emisie în cântat, trebuie un dirijor special. Și la „Peter Grimes” la fel, cântăreții care vin sunt de la Opera Nord din Anglia.
 |
| În mijloc, compozitorul Benjamin Britten, la repetiții pentru opera sa, „Peter Grimes”, interpretat de tenorul Peter Pears (dreapta). În stânga, producătorul John Cushler. (Sursa Foto: BBC) |
Am încercat să facem lucrurile și mai bine decât la Oedipe, pentru că aici majoritatea interpreților au cântat opera pentru prima dată și asta i-a făcut să fie mai crispați. Am căutat soliști care au cântat aceste roluri, care se simt mai liberi pe scenă, care nu urmăresc partitura așa cum a fost la Oedipe. Vladimir Jurovski, de exemplu, care prezintă în Festival „Die Frau ohne Schatten” („Femeia fără umbră”) de Richard Strauss cu Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Berlin, are aceeași reprezentație și în Germania și o face cu cântăreți care au mai cântat lucrarea. „Jeanne d’Arc”, de Honeger a fost și înregistrată cu Marion Cotillard și cu artiștii francezi.
 |
| În 2017, prezentarea operei enesciene Oedipe cu proiecție video și sub bagheta lui Vladimir Jurowski a fost o provocare și un succes (Sursa Foto: Festivalul Enescu) |
– În 2017 au fost numeroase inovații, precum proiecțiile care au însoțit opera concertantă. Ce lecții ați învățat și ce dezvoltați mai departe, în 2019, pentru a crește Festivalul și pentru spectatori?
– Pe de o parte este decizia de a invita cântăreți care au mai cântat operele dificile. Apoi, operele sunt prezentate altfel. Toate producțiile pe care le-am avut în 2017 au fost statice, acum vrem să avem și mișcare scenică. Vrem să încercăm, în funcție de buget, să facem și regie de lumină. Vom avea proiecții și la Ateneu, pe lângă spectacolele de la Sala Palatului, unde probabil va fi mai provocator din punct de vedere tehnic să proiectăm imagine. Am dezvoltat și seria de muzică contemporană care sperăm să fie mai bună, pentru că vin nume mari.
Am primit multe întrebări „Cu ce vine nou Festivalul?”. Eu nu cred că Festivalul trebuie să vină neapărat cu ceva nou, sau cu idei ciudate. Festivalul Enescu trebuie să vină cu lucruri din ce în ce mai de calitate și mai perfecționiste.
 |
| Festivalul va îmbrăca scena Ateneului în proiecții, în 2019 (Sursa Foto: Festivalul Enescu) |
– Cine se va ocupa de proiecții?
– Vom lucra cu trei sau patru regizori, printre care Carmen Vidu, cu care am colaborat și în 2017 și care va face două spectacole, regizoarea Nona Ciobanu de la Teatrul Mic, care va lucra „Moses și Aron”, și regizorul Zoran Stangacilovic.
– Vorbeai de seria de muzică contemporană, ce nume mari vin: artiști, compozitori?
– Și compozitori și interpreți. Interpreții faimoși sunt solicitați de compozitorii faimoși. Majoritatea sunt străini. Ei preferă anumiți dirijori și soliști pentru lucrările lor. Sunt compozitori care sunt interpretați de marile orchestre ale lumii. O să avem muzică electronică, muzică contemporană, muzica de film.
– Cam câți vor fi?
– Peste 40, deci mai mult față de 2017. Sunt 14 concerte, fiecare cu 3-4 lucrări.
– Și cum se va face pregătirea publicului pentru concerte?
– Avem o propunere de la frații Dragoș și Răzvan Bâscă, care au compania Twin Arts, să facă niște sesiuni pregătitoare ale concertelor de muzică contemporană, vor fi discuții de prezentare a compozitorilor, emisiuni.
(Partea a doua a conversației noastre poate fi citită . Iar dacă v-a plăcut, vă rog să distribuiți interviul și prietenilor iubitori de Enescu.)
