Oana Marinescu
  • Eu și acest blog
  • Lecții învățate
  • Actualitate
  • Călătorii
  • Cronici
  • Reziliență
  • Contact
  • Eu și acest blog
  • Lecții învățate
  • Actualitate
  • Călătorii
  • Cronici
  • Reziliență
  • Contact

Oana Marinescu

Cronici

Muntele pe care nu m-am dus

de Oana Marinescu 18 februarie 2023
scris de Oana Marinescu 18 februarie 2023

Am vrut să ies pe munte azi. 

Mi-e dor de pădure. De cum mă primește în mijlocul ei. Horă a vieții, mai cuprinzătoare decât viața mea, mă face una cu lumea. Cu toți și cu mine. Pe mine, care îmi trăiesc diferența în distanța dintre mine și toți. Acolo, parte din Unul universal, sunt în liniște. Oricât de tulburată aș fi, acolo e liniștea Întregului, din care sunt și eu parte. 

Am vrut să ies pe munte azi.

Mi-e dor de liniște. Să mă aud cum merg prin liniște. Mi-e dor de liniștea cârcotașă a pădurii. Când vântul aleargă năbădăios printre ramuri și frunzele îl ceartă agitate. Când păsările își cântă dorurile și prezența. Când strigă ulii peste văi, să nu uităm că după viață urmează ne-viața. Și atunci, mai bine trăim. 

Am vrut să ies pe munte azi și nu m-am dus. 

Am rămas acasă legată de toate lucrurile pe care le am de făcut și de oboseala lucrurilor pe care le-am făcut și desfăcut în ultima vreme. Dar mi-era prea dor de munte… Am deschis cartea care zăcea lângă pat de două săptămâni. Nu reușisem să citesc decât câteva pagini și nu-mi spusese mare lucru. Atunci. 

Acum… am devorat-o. Ca un traseu de trei ore fără pauză până la cabană. Dar n-a fost doar un traseu. M-am reîntâlnit cu muntele, la 2000, 3000, 4000 de metri. Cu pădurile, refugiile, stâncile, animalele lui. Cu oamenii care îl iubesc profund, în cele mai diverse forme, până la a fi una cu el sau a se întoarce mereu la el.

Diferența dintre munte și oameni rămâne însă și se hrănește din distanță și emoție. În timp ce oamenii se caută pe sine și unii pe alții, într-un du-te-vino pe cărări la înălțime și pe drumuri de oraș, muntele rămâne singurul stabil. Ritmurile nu-l schimbă și nu-i alterează frumusețea. O ancoră și o chemare perpetuă, care dă direcție unor oameni ce-și trăiesc viața în neliniște, căutare, alegeri, plecări, întoarceri, visuri, fantasme, ducând cu ei bucurie, tristețe, pasiune, iubire, speranță. Un fundal de pictură japoneză, martor la zbuciumul omului.

Am vrut să ies pe munte azi și nu m-am dus. Mi-am adus muntele la mine. Stare de spirit și catharsis al distanțelor neparcurse. Le-am trăit cu „Fericirea Lupului” (*) de Paolo Cognetti, autorul unui alt minunat roman, „Cei opt munți”. Nu știu cine mai reușește să traducă spiritul muntelui în povești atât de frumoase despre natura omului… dinăuntrul și din afara lui.

(*) publicată la noi de editura Polirom

MunteSingurătate
0 Comment
0
FacebookTwitterGoogle +Pinterest
Avatar
Oana Marinescu

Cred că în viață este ca pe munte. Un traseu ne poate face să creștem, sau să cădem, să fim mai buni, sau mai puțin buni; ne pune față în față cu ceilalți, cu muntele (existența în sine), cu universul și cu noi înșine. Ce facem pe traseu depinde însă doar de noi. Perspectivele se schimbă pe măsură ce urcăm și coborâm. Stă în puterea noastră să deschidem ochii, urechile și inima, să înțelegem, să asumăm, să învățăm și să acționăm.

articolul precedent
Instabil, un labirint tulburător

You may also like

Instabil, un labirint tulburător

14 august 2022

Homeric, in labirint

7 decembrie 2019

De vorba cu Mihai Constantinescu: muzică, emoție și...

3 martie 2019

De vorba cu Mihai Constantinescu: cum alegem concertele...

2 martie 2019

Trucul lui Patrick

17 februarie 2019

„Câini” – golul de dincolo de bine și...

22 octombrie 2016

Toni Erdmann si sensul plin de ras al...

15 octombrie 2016

De vorba cu Esther Perel: sex, putere, libertate...

22 iunie 2016

De vorba cu Esther Perel: sex, putere, libertate...

21 iunie 2016

De vorbă cu Esther Perel: sex, putere, libertate...

20 iunie 2016

Lasă un comentariu Anulează răspunsul

Save my name, email, and website in this browser for the next time I comment.

Despre mine și acest blog

Oana Marinescu

Acest blog mă reprezintă pe mine ca OM. Nu spune totul despre mine; dar împărtășește din istoria mea, din valorile mele, din experiențele mele, într-un cuvânt, din PERSPECTIVELE mele de viață.

Să ținem legătura

Facebook Instagram Linkedin Email

 photo quote_zps253c745c.png

 
 photo oma_zps2eb5b236.png

Lecții învățate

  • Dincolo de iubirea toxică

    15 aprilie 2021
  • Empatia bate rusa

    26 ianuarie 2020
  • Trucul lui Patrick

    17 februarie 2019
  • Carti, mistere, libertate

    5 ianuarie 2019
  • Buila si culorile din noi

    30 octombrie 2016

Categorii

  • Actualitate
  • Călătorii
  • Cronici
  • Lecții învățate
  • Reziliență

Etichete

#Colectiv; The day we give in is the day we die; Actualitate; Libertate #MăguraZimbrilor #PutereaRelațiilor; Esther Perel; sex; emancipare sexuală; Actualitate; Libertate autoritarism Buila copii Cozia Delta Dunării drepturi Durere educație copii educație sexuală Femei Festivalul Enescu frica la copii George Enescu Gura Portiței identitate națională iertare Iezer-Păpușa Iubire leadership leadership feminin Libertate Manaslu Marea Neagră Mihai Constantinescu mindfulness Munte Munții Țarcului Nepal parenting pozitiv Piatra Craiului proiect de țară părinți Reprezentative reziliență; tumoră Singurătate stereotipuri sălbăticie Teatrul de Comedie; Lecturi trasee Carpați Trucul lui Patrick valori Zimbri
  • Facebook
  • Instagram
  • Linkedin
  • Email

@2019 - Oana Marinescu


Înapoi la începutul paginii
Site-ul nostru utilizează cookie-uri pentru a-ți îmbunătăți experiența și pentru a-ți afișa conținut și anunțuri relevante atunci când navighezi pe web. Continuând să navighezi pe site accepți că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Sunt de acord Află mai mult
Privacy & Cookies Policy