Nepal

Prima poartă de intrare în Nepal a fost în Kathmandu. Am aterizat, pe 23 octombrie, oarecum năucită după o noapte cvasi-polară în escală pe aeroportul din Doha. Habar nu aveam că era doar prima poartă și că urma să mai descopăr și chiar să mă îndrăgostesc de altele. Din clipa în care mi-am pus rucsacul în spate, în avion, mi-am mutat toată atenția pe ce aveam de făcut atunci, pe loc, pas cu pas, pentru a intra în Nepal.

Dacă îmi spunea cineva anul trecut pe vremea aceasta că urma să merg în Himalaya în aproximativ opt luni, m-aș fi uitat la el cu ochi mari și înțelegători… În fond, și luatul pe arătură are grația lui.

Dar mai haios este când…

Când eram la școală, nu am fost o elevă slabă, dar nici o tocilară. Am avut o dificultate reală să rețin ceva la orele la care se cerea toceală. Neuronii mei parcă erau într-o rebeliune constantă și refuzau învățatul pe dinafară. Printre aceste ore se numărau geografia, istoria, biologia.

Rețineam însă diverse lucruri pe bază de asocieri și de imagini. Una din cele mai puternice impresii …

Am reușit să mă mobilizez să dau drumul acestui blog abia după ce am digerat una din cele mai puternice experiențe din viața mea: o călătorie în Nepal, între 21 octombrie și 12 noiembrie 2013. Din aceste zile, două săptămâni au fost de trekking.

Am făcut Circuitul Manaslu, ocolind masivul pe un traseu care îl înconjoară ca un brâu, cu cel mai înalt punct în trecătoarea Larkya, la 5130 de metri.