Oana Marinescu
  • Eu și acest blog
  • Lecții învățate
  • Actualitate
  • Călătorii
  • Cronici
  • Reziliență
  • Contact
  • Eu și acest blog
  • Lecții învățate
  • Actualitate
  • Călătorii
  • Cronici
  • Reziliență
  • Contact

Oana Marinescu

CălătoriiLecții învățate

Poate Himalaya să umple Groapa Marianelor?

de Oana Marinescu 11 februarie 2014
scris de Oana Marinescu 11 februarie 2014
Manaslu Circuit; Nov. 2013
Manaslu, ziua a zecea de trekking, Noiembrie 2013. Copyright: Oana Marinescu; http:// oana-marinescu.blogspot.ro.

– urmarea articolului din 10.02.2014 –

Când eram la școală, nu am fost o elevă slabă, dar nici o tocilară. Am avut o dificultate reală să rețin ceva la orele la care se cerea toceală. Neuronii mei parcă erau într-o rebeliune constantă și refuzau învățatul pe dinafară. Printre aceste ore se numărau geografia, istoria, biologia. 

Rețineam însă diverse lucruri pe bază de asocieri și de imagini. Una din cele mai puternice impresii mi-a creat-o o imagine pe care am văzut-o efectiv în fața ochilor minții tocmai la geografie, o materie la fel de aridă pentru mine ca deșertul Sahara. A fost undeva, printr-a cincea, când aveam o profă de geografie din categoria personajelor, așa-numita Rumburac. Dacă nu mă înșel, numele ei oficial era dna Stoica, dar noi preferam, desigur, numele de scenă, inspirat dintr-un film polonez în mare vogă la momentul respectiv, în care Rumburac era o vrăjitoare rea… 

Rumburac din viața mea nu avea urâțenia unei vrăjitoare, dar nici nu făcea parte dintre acei profesori care emanau căldură. Ce o lega de Rumburac-personajul – și sursa poreclei ei – era un breton brunet, tras cu linia pe frunte, fix deasupra sprâncenelor. Atâta precizie a firelor de păr era fascinantă pentru noi toți. 

Cu ținutele ei de stofă, cu o cromatică de toamnă pe tot parcursul anului, Rumburac  intra de fapt în categoria doamnelor care aveau o anumită eleganță, atipică pentru tovărășismul de dinainte de 89. Poate tocmai de aceea eu una o găseam extrem de exotică. Comentam cu toții că, nu doar că preda geografia, dar se și plimba prin toată lumea.

Era un mister cum reușea și oricum nu intra nimeni în detalii. Dar hainele elegante confirmau adesea cu putere această percepție. Avea de asemenea un miros făinos de pudră franțuzească pe obraz. Îl simt încă în nări, la ora când scriu aceste rânduri, cu o fascinație aproape copilărească pentru cum se joacă memoria mea cu mine…

Sunt la a treia tentativă să-mi povestesc ceea ce consider că a fost una din experiențele de transformare din viața mea – o expediție în Nepal de aproape trei săptămâni, din care două de trekking rupt de lume și sub spectrul morții – iar eu am mintea și stomacul pline de amintiri amuzante din anii de gimnaziu!!! 

Ce m-a făcut să mă gândesc la Rumburac era faptul că am reținut un singur lucru de la orele ei: așa cum am spus, a fost o imagine care m-a fascinat. Ca să ne facă să înțelegem cât de adâncă este Groapa Marianelor – pentru că nu reușeam să ne imaginăm cum poate fi așa ceva sub nivelul mării – ne-a spus pe un ton ritos: ”Imaginați-vă că ați lua Munții Himalaya și i-ați băga în Groapa Marianelor și tot ar mai rămâne ceva loc”. 

Mi-au plăcut munții de când mă știu… Prima mea amintire legată de munte este de la vreo trei-patru ani. Este o poveste întreagă acolo și poate o voi spune. Aveam așadar ceva ce aducea cu reprezentarea imensității munților Himalaya și am văzut cu ochii minții cum bag acest masiv în Groapa Marianelor, doar ca să mă minunez mai bine de ineditul acesteia. Desigur, dacă aș fi fost o tocilară, aș fi învățat adâncimea Gropii și înălțimea Himalayei, dar la mine metaforele au funcționat din totdeauna mai bine. 

Aproape 20 de ani mai târziu, metafora Gropii Marianelor a revenit în mine. Nu, nu acum, în toamna lui 2013, când am fost în Himalaya. Ci acum șase ani, în noiembrie 2007. În 2013, am reușit însă să privesc o Groapă a Marianelor metaforică direct de pe Himalaya. Iar perspectiva s-a schimbat complet.

– va urma –

Senin cu aur în Katmandu: o mamă, doi copii și flori pentru pooja (ofrande pentru divinități). La ieșirea din Durban Square. Copyright: Oana Marinescu (oana-marinescu.blogspot.ro)
ManasluMunteNepal
0 Comment
0
FacebookTwitterGoogle +Pinterest
Avatar
Oana Marinescu

Cred că în viață este ca pe munte. Un traseu ne poate face să creștem, sau să cădem, să fim mai buni, sau mai puțin buni; ne pune față în față cu ceilalți, cu muntele (existența în sine), cu universul și cu noi înșine. Ce facem pe traseu depinde însă doar de noi. Perspectivele se schimbă pe măsură ce urcăm și coborâm. Stă în puterea noastră să deschidem ochii, urechile și inima, să înțelegem, să asumăm, să învățăm și să acționăm.

articolul precedent
O călătorie nouă
articolul următor
Cum am plecat în Nepal fără niciun plan

You may also like

Dincolo de iubirea toxică

15 aprilie 2021

Empatia bate rusa

26 ianuarie 2020

Trucul lui Patrick

17 februarie 2019

Carti, mistere, libertate

5 ianuarie 2019

Buila si culorile din noi

30 octombrie 2016

Toni Erdmann si sensul plin de ras al...

15 octombrie 2016

Teritorii noi la Gura Portitei

25 august 2016

Merci, Madame!

15 august 2016

De vorba cu Esther Perel: sex, putere, libertate...

21 iunie 2016

De vorbă cu Esther Perel: sex, putere, libertate...

20 iunie 2016

Lasă un comentariu Anulează răspunsul

Save my name, email, and website in this browser for the next time I comment.

Despre mine și acest blog

Oana Marinescu

Acest blog mă reprezintă pe mine ca OM. Nu spune totul despre mine; dar împărtășește din istoria mea, din valorile mele, din experiențele mele, într-un cuvânt, din PERSPECTIVELE mele de viață.

Să ținem legătura

Facebook Instagram Linkedin Email

 photo quote_zps253c745c.png

 
 photo oma_zps2eb5b236.png

Lecții învățate

  • Dincolo de iubirea toxică

    15 aprilie 2021
  • Empatia bate rusa

    26 ianuarie 2020
  • Trucul lui Patrick

    17 februarie 2019
  • Carti, mistere, libertate

    5 ianuarie 2019
  • Buila si culorile din noi

    30 octombrie 2016

Categorii

  • Actualitate
  • Călătorii
  • Cronici
  • Lecții învățate
  • Reziliență

Etichete

#Colectiv; The day we give in is the day we die; Actualitate; Libertate #MăguraZimbrilor #PutereaRelațiilor; Esther Perel; sex; emancipare sexuală; Actualitate; Libertate autoritarism Buila copii Cozia Delta Dunării drepturi Durere educație copii educație sexuală Femei Festivalul Enescu frica la copii George Enescu Gura Portiței identitate națională iertare Iezer-Păpușa Iubire leadership leadership feminin Libertate Manaslu Marea Neagră Mihai Constantinescu mindfulness Munte Munții Țarcului Nepal parenting pozitiv Piatra Craiului proiect de țară părinți Reprezentative reziliență; tumoră Singurătate stereotipuri sălbăticie Teatrul de Comedie; Lecturi trasee Carpați Trucul lui Patrick valori Zimbri
  • Facebook
  • Instagram
  • Linkedin
  • Email

@2019 - Oana Marinescu


Înapoi la începutul paginii
Site-ul nostru utilizează cookie-uri pentru a-ți îmbunătăți experiența și pentru a-ți afișa conținut și anunțuri relevante atunci când navighezi pe web. Continuând să navighezi pe site accepți că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Sunt de acord Află mai mult
Privacy & Cookies Policy