Nu pot să umplu golul pe care încă îl simt după comemorarea #Colectiv de ieri, dar tocmai de aceea azi scriu despre soluții și despre acțiune, ca o formă de căutare a rezilienței, a ieșirii din traumă și din criză, în mod conștient și asumat.
Una din lecțiile pe care le–am învățat în cele mai dure momente ale vieții mele, inclusiv în experiența–limită prin care am trecut recent, este că reziliența noastră, ca indivizi, depinde de câțiva pași
Reprezentative
-
-
Mai mult decât o poveste despre relația dintre un tată și o fiică, mai mult decât o comedie, „Toni Erdmann” este o incursiune surprinzătoare până la nonconformism, profundă, cu umor și căldură, în unele dintre cele mai adânci cotloane ale vulnerabilității umane.
Spre deosebire de… -
A trecut mai bine de o lună de când ne-am întors de la Gura Portiței, destinația noastră aproape ritualică de vară și iată-mă scriind despre această experiență. La începutul vacanței, m-am întrebat dacă aveam să mai găsesc vreun subiect de povestit. În fond, a fost al treilea an consecutiv în care ne-am dus în acel loc: oare ce aș mai putea găsi de spus? Mai ales că…
-
O amintire de la unul din turnee. Cred că eram pe aeroport, în salonul oficial. Încă nu mă tunsesem „garcon” 🙂 (Foto: Dan Marinescu)…
-
Pentru cine vrea să vadă cum a ajuns Esther Perel la distilarea ideilor despre erotism și ce face ea, cu intenție, atunci când vorbește despre sex unei societăți încă mult prea captivă în tabuuri, prejudecăți, rușini, mecanisme de exercitare a puterii prin utilizarea armei sexuale, recomandarea mea este să citească atent interviul de mai jos și continuarea lui de mâine.
Iar apoi să reflecteze. Pentru că, așa cum spune Esther Perel, puține alte lucruri ating concomitent cei patru piloni ai ființei umane – spiritual, mental, emoțional și fizic – așa cum o face sexualitatea. -
De câteva zile citesc reacțiile la cartea fostei gimnaste Maria Olaru și mă îngrozesc. A fost încă o confirmare, mai inumană decât altele, pentru cât de mare este toleranța la abuz și cât de legitim este considerat abuzul în societatea românească.
Sunt voci care justifică bătaia și umilința micuțelor gimnaste pentru că DOAR în felul acesta ele au putut obține performanță, să devină cineva și să se bucure de glorie. -
Mi-am început anul pe Vârful Iuții (cam 1600m), în Munții Cernei, pe un ger ce părea să fi înghețat soarele pe cer și să țină norii la distanță.
Seninul era atât de plin, că până și soarele părea să fi împrumutat de la el un pic de cerneală, cu care a umplut zarea de lumină albăstruie.
Priveam văi, desfrunzite, înghețate și lipsite de nori, creste înzăpezite – Munții Mehedințiului în față… -
”Bine că ai ajuns! Dar inimoasă mai ești, dragă!”
Era vineri seara, ora 11 fără 20, iar eu tocmai oprisem mașina în fața porții Casei Folea. Doamna Rodica ieșise în curte imediat ce apărusem eu pe ulița care cobora spre cabană. I-am răspuns la salut, râzând, în timp ce ea deja se ducea cu pași iuți înăuntru…