 |
| Klaus Iohannis a sosit în Piață atunci când mulți dintre oamenii care pot genera schimbare s-au retras. Cum poți să nu fii acolo la momentul potrivit? (Credit Foto: Catalin Georgescu) |
Sunt unul dintre oamenii care consideră că fostul președinte Traian Băsescu vorbea prea mult, se agita prea mult, se băga prea mult unde nu era treaba lui de șef de stat, potrivit Constituției. Sunt unul dintre oamenii care au și văzut din interiorul sistemului ce însemna această confruntare permanentă.
Sunt așadar unul dintre oamenii care au considerat că, decât un președinte cu un discurs arogant ca al unui puber de cartier, este de preferat un profesor din provincie, care poate pune în practică principiul învățării continue și să recupereze astfel lipsa de exercițiu politic la nivel înalt.
Încă mai cred că nu avem nevoie de un președinte arogant, dar un președinte tăcut este, de asemenea, ceva ce nu avem nevoie. Pentru că, dincolo de tăcere, poate fi ceva periculos.
Promisiunea tăcerii prezidențiale din ultimul an a fost că șeful statului vorbește doar când este cazul și numai ce este cazul. O promisiune frumoasă, care acum s-a dovedit goală de conținut. Pentru că exact în momentele cheie din ultimele zile, atât tăcerile cât și vorbele Președintelui au arătat o mare absență. Pas cu pas, Președintele Klaus Iohannis a ratat sau a fost absent de la principalele momente în care trebuia și ar fi fost bine să se afirme.
Pare că actualul șef al statului nu a înțeles că la nivelul societății s-a activat o masă critică generatoare de schimbare. Sunt multe cauze pentru această declanșare, incendiul de la #Colectiv fiind doar declicul final, genul acela de eveniment tragic, care poate să atingă o societate întreagă în cele mai profunde cute ale sale.
De asemenea, pare că actualul șef al statului nu a înțeles identitatea oamenilor care dau greutate acestei mase critice: clasa medie, educată, inclusiv cu venituri, a ieșit în stradă. Mulți dintre ei sunt oameni care știu ce înseamnă schimbarea: au experimentat-o la nivel profesional și personal. Pot duce un astfel de proces și să-l integreze la nivel emoțional, să se implice. Nu sunt o masă de manevră, cum erau angajații din fostele companii de stat care scandau lozinci prin anii 90 și validau frânarea reformelor.
Din contră, sunt oameni care ar călca accelerația reformelor, pentru că nu mai pot, nu mai acceptă, nu vor să-și risipească viața, pentru că vor să ofere un viitor copiilor lor. Mulți sunt oameni din corporații, sunt antreprenori, sunt artiști, sunt intelectuali. Sunt de asemenea și tineri, liceeni, studenți – așa cum erau și în #Colectiv, la concert.
Sunt oameni care înțeleg. Și sunt oameni pe care, cu atât mai mult, trebuie să îi asculți, să fii în dialog cu ei și să îi integrezi în procesul de luare a deciziei, să le explici ce viziune ai, să vorbești cu ei. Și când spun asta, nu mă refer la faptul că ar trebui să stea Președintele la șuetă cu fiecare demonstrant în parte.
Sunt mulți oameni care pot să asume leadership-ul la nivel personal, sau în comunitățile lor, care fac deja acest lucru, dar de multe ori stau departe de spațiul public, sau care au refuzat să se implice până acum, însă, pe fondul tragediei din Colectiv, și-au schimbat deja comportamentele. Acum organizează livrări de hrană, apă, medicamente, asistență pentru familiile răniților și pentru personalul medical. Validați, mâine s-ar putea implica mai mult în viața publică.
Sunt oameni care au conștientizat riscul sistemului în modul cel mai dur cu putință: printr-un șoc, printr-o traumă emoțională, care i-a responsabilizat.
Sunt oameni care au văzut că pot face lucruri și au promis să schimbe lucruri începând cu ei înșiși. „Schimbarea începe cu tine” mi se pare cel mai frumos mesaj din aceste zile, nu pentru că a fost spus – Gandi l-a folosit în secolul trecut și și-a condus poporul spre independență – ci pentru că atât de mulți oameni au rezonat la el.
Dacă ești un Președinte om de stat și lider autentic vrei să ai tocmai acești oameni angajați, implicați în proiectul tău pentru societate. Adevărata reformă a unei societăți nu se face doar cu clasa politică, ci cu cetățeni implicați și responsabili.
Și atunci ce faci? Dacă oamenii aceștia au ieșit în stradă și au făcut-o așa de frumos cum au fost manifestațiile de după incendiu, înseamnă că ți-au ieșit în cale ca să te ajute. Și te porți cu ei ca atare:
1. Îi asculți și îi înțelegi. Agenda lor poate fi foarte ușor sintetizată.
2. Îi reprezinți: ai fost ales prin vot direct, deci ai legitimitate să reprezinți societatea. #Colectiv a arătat cum moartea lovește în toate straturile sociale, din cauza corupției și a delăsării. Nu ar avea nimeni vreo obiecție că te faci portavocea unui grup de interese.
3. Preiei așadar agenda publică direct de la ei și îi dai coerență, îi dai voce, o pui într-un cadru viabil și îi dai o viziune politică. Tu trebuie să faci asta, pentru că, fiind prin Constituție garantul statului de drept, ai datoria să selectezi acele propuneri care nu fac rău democrației. Este rolul tău, responsabilitatea ta. Piața vorbește, dar tu trebuie să asumi ce faci cu ce cere piața.
4. Îi sprijini să rămână uniți, nu le strici coeziunea, ai grijă să nu se simtă tratați ca „înainte”, pentru că ai nevoie să fie cu moralul sus, să aibă încredere în tine ca lider. Un lider puternic nu dezbină, ci unește. Un lider puternic le arată că se poate și altfel. Au nevoie să vadă în tine exemplul că „se poate”. Și ei îl vor urma, pentru că sunt niște oameni care pot multe.
5. Nu inventezi mecanisme de consultare, pentru că ar fi nelegitime și ai fragiliza susținerea și implicarea oamenilor de care ai nevoie pentru a face reforme. Nu pui imaginea pe primul loc: „fă-te că te consulți”. Nu folosești oamenii din piață pentru a-ți susține un mic exercițiu de imagine. Agendele mici fac un rău foarte mare României. Am văzut acest lucru de atâtea ori în toți acești ani. Și oamenii aceștia minunați au văzut și ei. Și nu vrei să-ți întoarcă spatele, retrăgându-și încrederea lor în tine.
6. Nu lungești consultările politice. Ce nevoie ai să ții țara în nesiguranță? Vrei să se erodeze tot capitalul politic al fostului guvern într-o criză gestionată prost și să nu plătească următorii? Ghinion! Dacă amărâții răniți au zile, presiunea emoțională legată de starea lor va dura și luni. O fi un calcul politic, dar ar fi moral? Eu nu cred în liderii fără moralitate. Și nici oamenii din piață nu ar crede. Nu găsiți oameni pentru a intra în următorul Guvern, care pentru mulți pare ca fiind de sacrificiu? Dacă lumea te-ar considera un lider, te-ar urma și la sacrificiu. Deci cu atât mai mult ai nevoie să arăți că ești un lider! Mai faceți calcule politice și scenarii? Câtă vreme nu sunt centrate pe interesul #colectiv, batem pasul pe loc.
7. Ești cu ei și printre ei. Să cobori în stradă cu acești oameni minunați nu e un risc. Este o sursă de legitimare și de energie. Nu te duci când în piață au devenit tot mai vocale galeriile. Ai nevoie să fii în contact cu oamenii aceia autentici, să le simți pulsul, să le privești ochii, să îi asculți. Și ai nevoie să arăți puțină smerenie. Și tu faci parte din clasa politică care a nășit corupția.
8. Te implici în gestionarea crizei. Auzi vocile din societate care ridică semne de întrebare în legătură cu ce se întâmplă. Oare a fost convocat vreun Comitet Național pentru Situație de Urgență? Oare Președintele a convocat până acum vreun comitet cu instituțiile abilitate pentru a se informa direct și pentru a superviza coordonarea activităților? Eu știu că leadership-ul se arată în situații de criză, prin acțiune, nu prin tăceri.
9. Și un pic mai multă compasiune ar fi de folos, atât la nivel de mesaj, cât și din partea primei doamne, care a pierdut deja un an – din cinci – în care putea să facă o diferență în societatea românească, tocmai pentru că este o femeie inteligentă și realizată profesional și poate mai mult decât să fie o prezență decorativă.
10. Simți momentul. Și acționezi.
Dar aceste lucruri nu s-au întâmplat. Așa că, tăcerile Președintelui au ajuns de mult în acel moment în care în loc de liniște, aduc neliniște. Pentru că nu este vorba doar de lipsa cuvintelor, ci de lipsa asumării unor responsabilități, ce decurg din natura complexă a contextului de criză în care ne aflăm, combinată cu natura atribuțiilor prezidențiale.
Tăcerile președintelui arată un gol enorm: un gol de înțelegere a contextului și a nevoii de acțiune. Un gol de curaj. Un gol de energie. Un gol de responsabilitate. Un gol de viziune.
Încerc să ocolesc tăcerile Președintelui, ca să nu cad în gol.
 |
| Golul de la #Colectiv va fi greu de vindecat. (Credit Foto: Catalin Georgescu) |
PS: Am scris despre #Colectiv aici: Schimbarea porneste de la individ la #Colectiv
Dacă are sens, le poți spune și altora ce ai citit cu un SHARE:
