 |
| Între ani, mai poate fi și ceață/ Iezer 2014 – Golul alpin (Foto: OM) |
În mai puțin de o oră o să împlinesc 39 de ani… Din greșeală, inițial am scris 29. Pare așa un loc comun: să fugi de propria ta vârstă. Te minți singur că nu ai schimbat încă prefixul. Mai exact, un anumit prefix.
 |
| Uneori și viața mai înțeapă, dar are parfumul ei frumos. Ca jnepenii / / Iezer 2014 (Foto: OM) |
În urmă cu 10 ani mi s-ar fi părut enorm… așa, cam aproape de bătrânețe. Acum, nu simt vârsta, cum se spune. Probabil că anii atârnă în funcție de cum ne raportăm la ei și ce devenim noi pe măsură ce trece timpul.
Eu sunt tot pe-acolo, deși poate mai responsabilă și mai serioasă, mai tristă, mai slabă – toți mă întreabă cât mai slăbesc, răspunsul e că nu știu -; dar și cu motive noi de bucurie și de fericire; mai autentică, deci mai puternică. Și, mai des ca înainte, marea e calmă în mine – cam ca un lac de munte.
 |
| Flori, stânci și cel mai înțelept lac: Iezer / Iezer 2014 (Foto: OM) |
Mă uit înapoi la acești 10 ani pe care era să-i șterg din viața mea dintr-un typo… Sunt unele lucruri pe care aș fi vrut să nu le fi făcut, dar să le șterg înseamnă să-mi neg experiențele care m-au format.
Nu vreau. Asta e viața mea. Nu e un cover story. Este realitate pură. Asta îi dă valoare și farmec.
 |
| Sa treci pe sub arcada poate fi o incercare/ / Iezer 2014 (Foto: OM) |
Adesea e mai greu să ne ducem experiențele, decât să trăim cu lecțiile pe care le tragem din ele, odată ce le aflăm sensul.
 |
| Viața cu ritm curge ca un pârâu de munte/ / Iezer 2014 (Foto: OM) |
Mă uit înapoi la cum m-am descoperit pe mine și îmi dau seama că de fapt mă uit în față. E mai bine să merg înainte în viața mea știind cine sunt, decât făcându-mi iluzii într-un rol secundar. Altfel, în propria mea viață, primadonă ar fi fost închipuirea de sine.
 |
| Cum mi-ar sta parazit cu pălărie? / Iezer 2014 (Foto: OM) |
Probabil cel mai dureros a fost să aflu cum dragostea vine la pachet cu durerea. Oricât de mare ar părea antinomia. Iar când simți durere, ajungi să-ți fie și frică. Așa respingi dragostea. Nu știi cum să faci altfel ca să te protejezi. Un cerc vicios, atât de comun la noi, oamenii.
 |
| Si totusi… ce alegem între iubire și durere? / Rododendroni pe Iezer 2014 (Foto: OM) |
Mi se întâmplă adesea să mă uit la oameni care spun lucruri despre mine, care nu au nicio legătură cu mine. La început mă enervam. Enervare e puțin spus. Mai degrabă era o revoltă amețitoare, dublată uneori de furie… o furie ca de furtună. Acum de cele mai multe ori am o mare detașare. Și adesea râd. Sunt multe stupizenii haioase prin însuși faptul că sunt stupide. Viața are câteodată un umor negru.
 |
| Haios năsos mi-a iesit in cale! / Iezer 2014 (Foto: OM) |
Mai doare din când în când. Când am așteptarea că cel care o face mă cunoaște bine și ar trebui să mă accepte așa cum sunt. Mai bine nu mai aștept nimic. Eu sunt.
 |
| Si cainele m-a invatat să nu mai aștept să evite noroiul / / Iezer 2014 (Foto: OM) |
Apoi, dacă sunt obosită, îmi sare muștarul. Uneori e obositor să vezi că oamenii au aceleași mecanisme de apărare și de negare a propriilor lor greșeli. Și un refuz total să înțeleagă pe ce lume sunt ei, înainte de a se grăbi să localizeze pe harta umană o altă persoană.
 |
| Prin ceață – cam așa îi vedem pe ceilalți când nu ne-am văzut pe noi mai întâi / Iezer 2014 (Foto: OM) |
Mi-este încă dificil atunci când văd cum unii inventează minciuni ca să te îngroape și să urce astfel pe cadavrul tău. Oare demnitatea umană nu are niciun preț? Aici nu mai e vorba de greșeli, ci de dorința de a distruge un om, pentru ceva ce este el, sau ar putea fi. Dar îmi fac mâna…
 |
| Foc cu noroc. Era cam frig în golul alpin / Iezer 2014 (Foto: OM) |
Mi-am pus o dorință specială pentru noul an care începe în viața mea: să scriu două din cele trei cărți pe care le am în minte și care mă bântuie. Poate le scot la suprafață.
Să văd atunci ce mai rămâne în mine și ce ia forma unor pagini de carte.
 |
| Lumile din noi și din afara noastră – noi le aducem la un loc / Iezer 2014 (Foto: OM) |
Altfel, sunt fericită să-mi iubesc copilul și să fiu iubită de el. Vivat maternitatea liberă de obligații!
Sunt fericită să fiu pe cont propriu în viața mea, oricât de greu ar fi.
Sunt fericită când ajut oamenii și când fac bine. Cred în asta: să faci bine. Chiar dacă mă și enervez. Și mă implic în proiecte frumoase. Chiar dacă și greșesc.
Sunt fericită cu oamenii calzi și dragi din viața mea. Le mulțumesc că sunt în viața mea, așa cum sunt. Uneori mă uit doar la colegii mei cum vorbesc la birou și sunt fericită. Probabil de-asta mă și simt atât de bine acolo. Alteori e suficient să citesc un articol scris de un prieten, sau să mă uit la fotografiile unui om drag și mă simt mai bogată. Parcă am încheiat o conversație valoroasă.
Și da, sunt fericită să merg pe munte și să fac fotografii, deși nu am bătut toate cărările la care visez și nu am reușit încă să citesc niciuna din cărțile de fotografie pe care le am. Da chiar, unde ies și eu în prima mea tură la 39 de ani?
 |
| Selfie cu opoziție canină. Aveam 38 de ani, nu acceptasem totul de la câine :). Acum mi-a trecut! / La coborâre de pe Iezer 2014 |
