![]() |
Plajă cu dichis la Gura Portiței. Cele sălbatice sunt la doi pași, în afara complexului.(Foto: Oana Marinescu) |
![]() |
Ciori complice pe umbrele paralele. Pe plajă, la Gura Portiței (Foto: Oana Marinescu) |
Am condus pe o autostradă liberă, însorită la propriu. La început însă, în ciuda soarelui, răpăiala pe care o simțeam venind dinspre roți, m-a făcut să mă gândesc că i se potrivea mai bine numele de ”Autostrada Dalelor”.
![]() |
Aliniați la start! În restaurant și ei. (Foto: Oana Marinescu) |
![]() |
Roșu, negru și albastru. Și un pescăruș în zbor. Complicitățile mării. (Foto: Oana Marinescu) |
Incepea să-i placă această excursie, pe care eu nu o planificasem (făcusem rezervarea cu cinci zile înainte) și la care el nu se așteptase.
![]() |
Stuf și apă dulce. Complicitățile Deltei. (Foto: Oana Marinescu) |
![]() |
Nuferi albi, frunze gata de decolare – ca în cărți. (Foto: Oana Marinescu) |
![]() |
Un loc în care poți visa, cu ochii duși de ape. (Foto: Oana Marinescu) |
![]() |
Prietenie, între ape și povești. (Foto: Oana Marinescu) |
Bucăți de lemne putrezite și șlefuite de ape le-au arătat că pe acolo au eșuat câteva corăbii. Scoicile și melcii le vorbeau.
![]() |
Uneori gloria arată și așa. Când apune, cu complicitatea timpurilor. (Foto: Oana Marinescu) |
Și au explorat – la propriu – adăpostul unor pescari. De departe, la început nu am văzut decât ceva ce părea bordei acoperit de stuf, care stătea să cadă, suit mai aproape de zona cu apă dulce, decât de țărmul mării – mă rog, nu vă imaginați că distanța este atât de mare: doar mergeam pe o fâșie între Mare și Dunăre.
![]() |
Prăjită la soare, dar gata de pescuit. (Foto: Oana Marinescu) |
Abia dincolo de ea am văzut și o căsuță curată, albă, ce promitea să fie locuită. Pe peretele dinspre mare, atârnau ca pe un tablou de comandă diverși pești puși la uscat: guvizi, pisică de mare, carași, crap și alte soiuri greu de identificat în forma aceea suptă de sevă.
![]() |
Aș fi gustat și eu un pește uscat de pe sârmele acelea, dar n-am îndrăznit să cer. (Foto: Oana Marinescu) |
![]() |
Tot o rămășiță de glorie apusă, dar frumoasă și așa, plină de soare și mare. (Foto: Oana Marinescu) |
![]() |
Mic îndrumar de uscare a peștelui. (Foto: Oana Marinescu) |
Ei sunt atrași uneori mai mult de ce este în clipa aceea: doi puiandri de căței ascunși printre lemne și un pod cu porumbei au prezentat mai mult interes pentru băieți decât poveștile pescarului.
![]() |
Ce e în pod e mai interesant decât ce e pe sârmă, la uscat. (Foto: Oana Marinescu) |
![]() |
Favorita. Ținută princiară, cu complicități în alb și negru. (Oana Marinescu) |
![]() |
Dimineața la 6.30, balet cu umbrele pe o altă plajă cu dichis. (Foto: Oana Marinescu) |
Uneori, se adunau mai multe și certau, cu ciripituri ascuțite, pisica locală, care pășea leneșă printre mese, în căutare de plăceri gurmande.
![]() |
M-au cam provocat până am reușit să-i prind în flagrant și pe cameră. Ei mâncau sus, noi jos. (Oana Marinescu) |
![]() |
Simetrii liniștite pe plajă, în buza mării. (Oana Marinescu) |
De fapt, poate cea mai frumoasă complicitate este cea dintre oameni. Băiatul meu a iubit acest loc și nu a vrut să plece de acolo.
![]() |
Totul poate fi prilej de descoperire. Complicitatea curiozității. (Oana Marinescu) |
![]() |
Picior din stuf, pentru mers pe apă (în timp ce noi eram în barcă). Complicitatea creativității. (Oana Marinescu) |
Din fericire, m-am oprit!
Totul durase doar câteva secunde și, deși trăirea mea fusese puternică, nu lăsasem să se vadă nimic, iar ei își continuaseră jocul nestingheriți.
![]() |
Marea Neagră chiar e albastră. Complicitățile valurilor. (Oana Marinescu) |
Aproape că am văzut și eu o găină înfoiată și guralivă făcând omletă o grămadă de 80 de ouă!!! Am început să râd și eu, odată ce am reușit să mă reconectez la prezent și la momentul lor de bucurie și de fantezie.
![]() |
||||
Umbra unei păsări sau o pasăre la înviorare în zori de zi? Răspunsul depinde de unde privim: din trecut sau prezent. (Foto: Oana Marinescu) |
![]() |
Complicitățile între mamă și fiu sunt nenumărate, dar contează atât de mult limitele sănătoase. (Foto: Oana Marinescu) |
Pentru că trăirea din mine provenise de fapt din revenirea la viață a unor amintiri de pe vremea când, copil fiind, fusesem eu umilită de alți copii.
Dacă aș fi intervenit, aș fi stricat o vrajă: o vrajă care construia o poveste și o minunată experiență de învățare și de încredere între băiatul meu și o fată, iar mai departe între el și noii lui prieteni, sau între el și sine.
Poate s-ar fi simțit umilit el însuși în fața prietenilor, sau ar fi crezut că a greșit, sau că nu e bine să creeze povești și să joace roluri. Dacă ar fi fost așa, l-aș fi făcut să sufere și poate chiar să se închidă, chiar dacă intenția mea fusese să-l protejez.
Dar cum poți oare să-ți protejezi copilul de ceva ce ți s-a întâmplat ție, în copilăria ta?
![]() |
Dansati cu noi? Complicitățile cântecelor. (Foto: Oana Marinescu) |
A fost pentru mine o experiență extrem de puternică. Cele câteva secunde mi-au schimbat starea pentru întreaga seară.
Am mers apoi la focul de tabără, am fotografiat oamenii cântând și dansând, l-am ascultat pe fiul meu strigând ”Trăiască Delta Dunării!”, dar am păstrat mereu undeva, în minte, un gând despre cum e viața noastră o complicitate permanentă între trecut și prezent, din care ia adesea naștere viitorul.
Și adesea așa modelăm și viitorul copiilor noștri… la fel cum și nouă uneori ne-a fost modelată viața în acest mod, de părinții noștri, prinși încă în trecutul lor.
![]() |
Dansuri și cântece de iubire pe plaja de la Gura Portiței. (Foto: Oana Marinescu) |
![]() |
Complicitățile pline de lumină ale unei nopți la Gura Portiței. (Foto: Oana Marinescu) |
![]() |
Vraja copilăriei, neatinsă de poveștile din trecutul unui părinte, rămâne pentru totdeauna. Complicități minunate. (Foto: Oana Marinescu) |
AsociaţiaMulticulturală de Psihologie şi Psihoterapie &Otilia Mantelers.
2 comentarii
Mi-a plăcut maxim ceea ce am citit! Aţi putea deveni o bună scriitoare. Felicitări pentru acest articol, cât şi pentru felul cum gândiţi, cum acţionaţi, cum scrieţi!
Buna ziua. Multumesc frumos pentru comentariu si ca ati citit textul. Mi-ati readus in memorie complicitățile minunate pe care le-am trăit în vara aceea la Gura Portiței.