Când eram mică, mergeam cu tata la librărie. Era unul din ritualurile noastre magice. La început consideram un mister umbros felul în care decidea el în ce zi mergem la doamna Rujan, „cunoștința” pe care tata o avea la o librărie aproape de casă și de la care lua cărțile.
-
Nu pot să umplu golul pe care încă îl simt după comemorarea #Colectiv de ieri, dar tocmai de aceea azi scriu despre soluții și despre acțiune, ca o formă de căutare a rezilienței, a ieșirii din traumă și din criză, în mod conștient și asumat.
Una din lecțiile pe care le–am învățat în cele mai dure momente ale vieții mele, inclusiv în experiența–limită prin care am trecut recent, este că reziliența noastră, ca indivizi, depinde de câțiva pași -
To thank or not to thank Jesus for President Trump? (Sursa foto: Aici ) Citesc de ieri încoace diverse reactii pe facebook, în…
-
„Câini”, filmul de debut al regizorului Bogdan Mirică, premiat la Cannes, la secțiunea „Un certain Regard”, și la TIFF, este, concomitent, răscolitor de bun și de dur.
Atât de bun și de dur, încât, pe de o parte, simt nevoia să scriu despre el, iar, pe de altă parte, m-a lăsat cu un nod în gât și mi-e greu să-mi găsesc cuvintele.
-
Mai mult decât o poveste despre relația dintre un tată și o fiică, mai mult decât o comedie, „Toni Erdmann” este o incursiune surprinzătoare până la nonconformism, profundă, cu umor și căldură, în unele dintre cele mai adânci cotloane ale vulnerabilității umane.
Spre deosebire de… -
A trecut mai bine de o lună de când ne-am întors de la Gura Portiței, destinația noastră aproape ritualică de vară și iată-mă scriind despre această experiență. La începutul vacanței, m-am întrebat dacă aveam să mai găsesc vreun subiect de povestit. În fond, a fost al treilea an consecutiv în care ne-am dus în acel loc: oare ce aș mai putea găsi de spus? Mai ales că…
-
O amintire de la unul din turnee. Cred că eram pe aeroport, în salonul oficial. Încă nu mă tunsesem „garcon” 🙂 (Foto: Dan Marinescu)…
Am revenit în Buila în al doilea week-end din octombrie, o ieșire pe care mi-am dorit-o mult și care m-a suprins și mai mult. Am fost cu un grup mixt: pe unii îi știam, pe alții nu.
Prima surpriză a fost să constatăm cât de haină era vremea pe care conduceam noi spre Costești, unde aveam să ne cazăm: exact la ieșirea din București a început ploaia, iar până aproape de Râmnicu Vâlcea a turnat cu găleata.
Președinția a anunțat astăzi că a înființat o comisie care să formuleze un proiect de țară. Componența acesteia (care poate fi văzută aici) m-a făcut să mă gândesc că au făcut o comisie, ca să îngroape și ideea de „proiect de țară”, singura speranță pe care o mai putem avea noi, cei care încă mai avem puterea să ne dorim ceva diferit de la România, țara fiind oricum cu un picior în groapă.
Public astăzi a doua parte – și ultima – a interviului luat psihoterapeutei Esther Perel. Prima parte poate fi citită aici, iar contextul acestei conversații – aici.
Discutăm mai jos despre pornografie, cultura hook-up și opusul lor – iluminarea: modul în care putem să construim o sexualitate sănătoasă și deplină, atât pentru adulți, cât și pentru copii, pornind de la valorizarea relațiilor și a partenerilor.