Anunțarea rezultatelor turului I de la prezidențiale a scuturat România ca o undă de șoc. Cei doi finaliști au devenit, în termeni de imagine, exponenții a două realități posibile pentru România, ca două drumuri, pe care noi alegem să o luăm în funcție de cum punem ștampila de vot, sau de decizia noastră de a veni sau nu la urne. Dincolo de emoție și de evenimente concrete, sunt câteva lecții…

Am scris în august o postare lungă și revoltată, despre modul în care sunt perpetuate în reclame stereotipurile referitoare la femei. Articolul și reacția mea au pornit de la un vizual găsit pe facebook. A fost o reacție spontană, care a catalizat de fapt o trăire adunată în foarte mult timp și o serie de principii în care cred.

Am pornit spre Gura Portiței într-o duminică de sfârșit de iunie, după-amiază, după o adevărată tură făcută în cele 30 de ore precedente. Sâmbătă plecasem din București să duc câinele la Craiova, cu un ocol pe munte, până la Lacul Iezer și înapoi, și mă întorsesem acasă duminică dimineață.
Mi-am împachetat lucrurile în viteză, amețită de somn, încropind cel mai aiurit bagaj cu care am fost vreodată într-o excursie cu copilul meu, de când călătorim noi doi împreună.

Am studiat Științe Politice, la Universitatea din București, pentru că mi-a plăcut politica. Doar că eu am înțeles politica și i-am dat sens mergând la sursele grecești: organizarea treburilor cetății (Polis = cetate în Grecia antică).
Cred ca am o înțelegere destul de bună a spectacolului politic din România, oricât de departe este el de modelul din filosofia greacă, motiv pentru care am și decis să fac un pas înapoi, după experiența la Guvern.

L-am auzit adesea pe coregraful Gigi Căciuleanu vorbind despre ”nebunia” lui cu nebunii de la curțile regale – bufonii. Prima întâlnire cu ”bufonul” în viziunea celebrului coregraf a fost curând după preluarea comunicării spectacolelor semnate de Gigi Căciuleanu, la OMA Vision. Era undeva prin iarnă, iar artistul abia începuse să lucreze pentru ”Folia, Shakespeare & Co”.

Când pleci pe munte, orice traseu are surprizele lui. Chiar și unul ușor, ca cel care duce de la Fântâna lui Botorog la Cabana Curmătura, în Piatra Craiului. Am vrut să-l fac sâmbăta trecută (22.03), într-o tură de o zi, dus-întors, cu fiul meu și cu cățelul.

Vremea superbă, vizibilitatea uluitoare și primăvara care dădea viață pădurii m-au făcut să fiu mai mult decât optimistă că vom putea să ajungem la cabană și să coborâm până să se lase noaptea, deși…